ACEA LUMINĂ
SCOPUL
Faptul pentru care am creat această revistă, cu numeroase pagini interne în diferite limbi străine: albaneză, bulgară, română, turcă, etc., estă pentru că încercăm să promovăm prin intermediul.....
- continuare în pagina 2
FILOZOFIA..... CE NE UNEŞTE
Thales din Milet
S-a născut în anul 624 î.Hr. în Milet, pe ţărmurile Asiei Mici, Turcia din zilele noastre şi a fost considerat unul dintre cei şapte filozofi din Antichitate. Aristotel l-a considerat ca fiind primul filozof a tradiţiei greceşti....
- continuare în pagina 2
All Kindi (Alkindus)
S-a născut în anul 801 d.Hr. în oraşul Kufa situat în actualul Iraq, dintr-o familie bogată ce a emigrat din Sudul Yemenului. În oraşul Kufa a făcut studiile elementare şi apoi a continuat studii universitare la Bagdad....
- continuare în pagina 3
ŞTIINŢA.... CE NE UNEŞTE
Facultatea de Agronomie din vecinătatea lui Platon 01/01/2012
E o universitate publică care atunci când a fost înfiinţată, regiunea Botanikos era la periferia Atenei şi era necesară o asemenea instituţie pentru dezvoltarea agriculturii în apropierea capitalei.
Astăzi, consider că locul în care se află, arată ca un muzeu şi cred ca ar trebui să fie transferată undeva într-o regiune din centrul Greciei, unde există suprafeţe agricole imense şi oameni care vor utiliza experienţa şi cunoştinţele specialiştilor de la facultate, vor putea fi efectue experimente cu aplicaţie imediată în culturile agricole, iar studenţii împreună cu agricultorii putea pune în practică experimentele respective.
Ce se va întâmpla cu acest pământ sacru, cu parcurile Academiei lui Platon care au o suprafaţă de peste o sută de hectare, cu suprafeţele ce aparţin Facultăţii de Agronomie, peste 120 de hectare situate pe partea dreapta a Drumului Sacru şi tot atâtea pe partea stângă, adică o suprafaţă totală de aproximativ 340 hectare de teren public...
- continuare în pagina 3
ÎNŢELEGERE RECIPROCĂ A RELIGIILOR.... CE NE UNESC
CENTRUL INTER-SPIRITUAL DIN NEW YORK
Organism non-profit de educaţie civilă, sub conducerea Prea-Cuviosului James Parks Morton....
- continuare în pagina 3
CENTRUL INTER-SPIRITUAL DOHA
Organism non-profit de educaţie civilă, sub conducerea Prof. Ibrahim K. Al Naimi....
- continuare în pagina 4
CENTRUL INTER-SPIRITUAL DIN ARABIA SAUDITĂ (K.A.I.B.A.I.C.)
Organism non-profit de educaţie civilă, sub conducerea Regelui Abdullah.....
- continuare în pagina 5
SCOPUL (continuare din pagina 1)
cetăţenilor ce trăiesc în ţara noastră, o voce care să ajungă şi în ţările lor, ca un mesaj pentru o viziune unitară în regiunea noastră. Ideea şi iniţiativa aparţine lui Panos Paliokostas, care în urmă cu cincisprezece ani a făcut o împărtăşire publică, o propunere către primăria Ano Liosia şi presiunea la care a fost supus pentru a face această dificilă împărtăşire publică, i-a lăsat pe creier o imagine “metafizică”, exact aşa după cum se exprimă în sigla acestei reviste. Detalii sunt prezentate în cartea ACEA LUMINĂ.
Un muncitor încă de la vârsta de 13 ani şi până la 18 ani când a mers la armată, iar apoi imediat a întemeiat o mică intreprindere. Astăzi e pensionar şi a observat că în foarte multe ţări sunt înfiinţate centre pentru înţelegerea reciprocă a diverselor religii, ca de exemplu la Doha, în SUA, în Canada. În revista noastră prezentăm trei dintre ele, cel din Doha, cel din New York şi cel din Arabia Saudită al Regelui Abdullah. Probabil în cel mai mare oraş multicultural de pe planetă, în Atena, ar putea fi creat un asemenea centru. Un mare centru universitar al ştiinţelor clasice dar şi contemporane, care în paralel să aibe un centru pentru organizarea simpozioanelor si a congreselor ce vor încerca să diminueze influenţele dogmatice ce ne separă şi să promoveze filizofia şi ştiinţele ce ne unesc. Aici la noi, există din fericire şi convieţuiesc cele trei clone ale credinţei monoteiste şi ar fi posibilă începerea unui asemenea dialog. Prin intermediul acestei reviste vom încerca să promovăm şi să evidenţiem concomitent, spiritul antic ce s-a născut în această regiune, iar pentru aceasta propunem limba greacă veche, ce poate juca un rol foarte important în promovarea civilizaţiei şi care astăzi e considerată o limbă moartă, dar care poate deveni în acest mod o a doua limbă oficială în locul limbii engleze, care astăzi e răspândită în cea mai mare parte a globului, în regiunile unde credinţa monoteistă joacă un rol primordial.
Dacă vom reuşi să edităm un număr însemnat de reviste periodice, vom promova la fiecare ediţie textele unui mare urmaş ionic din Asia Mică, aşa după cum au existat de-a lungul anilor în această regiune şi ne-au lăsat numeroase manuscrise, din secolul de aur al Atenei până în Grecia contemporană, care a avut o imensă influenţă a popoarelor ionice.
Această mare civilizaţie ce a fost neglijată până în prezent, în perioada Imperiului Bizantin a fost îmbrăţişată şi tradusă de marii folozofi musulmani după anul 820 d.H. şi pe care noi vom încerca să o prezentăm în paralel. Sunt anumite aspecte ce trebuie accentuate, deoarece dincolo de perioada Alexandrină, o perioadă comună ca o verigă între filozofii musulmani, în care aceştia prin traducerile făcute, dar şi prin noile studii efectuate, au transmis cultura şi civilizaţia clasică în Europa, care la acea vreme era scufundată în întunericul religios.
Al treilea scop va fi să propunem partidelor progresiste din regiune, să caute cu ajutorul intelectualilor un model nou de exprimare, folosind şi anumite aspecte bune ale capitalismului strâns legate de productivitate, pentru a acoperi astfel marele vid creat de schimbările rapide şi repetate ale puterii politice, pentru a pune bazele unui nou experiment în ştiinţele sociale, a căror iniţiator a fost Marx. La realizarea acestui scop, legăturile religioase care sunt deja foarte învechite, se vor transforma într-un instrument social colectiv, ce vor presta servicii cetăţenilor indiferent de credinţa acestora, concentraţi asupra problemelor zilnice şi nu asupra diferenţelor dogmatice sau a minunilor înfăptuite de sfinţi. De asemenea, în cadrul acestui experiment, liberii profesionişti vor înapoia societăţii elementele economice pe care le-au creat, pentru a fi repartizate unor persoane mai capabile decât urmaşii de drept şi la care băncile pot participa în calitate de instituţii economice contemporane, în trasarea traiectoriei ce va fi urmată de popoarele planei noastre.
Thales din Milet (continuare din pagina 1)
Bertrand Russell, consideră că filozofia vestică a fost iniţiată de Thales, care a încercat să explice anumite fenomene naturale fără să facă referiri la mitologie şi această poziţia a lui a influenţat definitiv traiectul filozofiei. Aproape toţi filozofii înainte de Socrate, l-au urmat în această încercare de a da o explicaţie referitoare la materia fundamentală alternativă şi existenţa universului fără referiri mitologice, aceasta fiind ideea fundamentală care a provocat revoluţia ştiinţelor. El a fost primul care a încercat să explice principiile fundamentale şi a continuat aceasta teorie, drept dovadă astăzi e recunoscut ca fiind «tatăl ştiinţelor» cu toate că au existat numeroase divergenţe pentru atribuirea acestui titlu, unii considerând că acest titlu trebuia atribuit lui Democritus. În matematică, Thales a utilizat geometria pentru a soluţiona problemele, ca de exemplu calcularea înălţimii piramidelor, sau distanţa corăbiilor de ţărm.
Explicarea anumitor fenomene i-a fost atribuită datorită geometrie şi a celor patru teoreme ce alcătuiesc teoria lui Thales. Ca urmare a rezultatelor sale a fost considerat primul matematician adevărat şi primul căruia i s-au recunoscut descoperiri personale în matematică. Thales a ajutat de asemenea la explicarea fenomenelor naturale printr-o prismă ortologică.
De exemplu, Thales a încercat să explice cutremurele, considerând că pământul pluteşte deasupra apelor, iar cutremurele ce zguduie pământul sunt determinate de valuri şi furtuni.
Heraclitus, a considerat că Thales a ajuns la această concluzie analizând materia lichidă ce pluteşte în atmosferă şi nămolul ce se află la sol. Se pare că Thales a considerat că pământul a devenit solid, provenind din apă, deasupra căreia pluteşte şi este înconjurat de marile oceane.
În conformitate cu Heraclitus, Thales a prevăzut odată o eclipsă de soare, ce a fost calculată apoi prin metode contemporane şi care a avut loc în 28 Mai anul 585 d.Hr. De asemenea a participat la numeroase activităţi, jucând un rol de promotor în epoca respectivă.
Unii spun că nu a lăsat lucrări scrise, alţii spun că a lăsat o lucrare despre cea mai lungă zi şi cea mai lungă noapte (solstiţiu) şi o alta despre echinocţiu în care ziua şi noapte sunt egale, din păcate însă nu au fost salvate aceaste lucrări.
Căt priveşte viaţa sa particulară, există două povestiri descrise de Diogene Laertul, într-una dintre ele se spune că s-a căsătorit şi a dobândit un fiu. Cealaltă însă, şi care este cea mai plauzubilă, e că nu s-a căsătorit niciodată, că-i spunea mamei sale la tinereţe: că e prea tânăr ca să se căsătorească, iar când a îmbătrânit îi spunea ca e deja prea bătrân ca s-o mai facă. Plutarh ne transmite următoarea povestire, când Solon l-a vizitat pe Thales şi l-a întrebat din ce cauză a rămas singur, Thales i-ar fi răspuns că nu-i plăcea ideea de a-şi face griji pentru copii. Însă după câţiva ani Thales în dorinţa de a avea o familie, a înfiat un nepot.
Durata vieţii lui Thales nu e cunoscută cu exactitate, Diogen Laertul menţionează că ar fi decedat la vârsta de 78 de ani în Olympiada (548-545) şi că Sosikratis ar fi avut 90 de ani la moartea acestuia.
Pagina 2
All Kindi (Alkindus) (continuare din pagina 1)
În vremea aceea în Bagdad funcţiona un Institut de Înţelepciune, care a fost înfiinţat de califul Harun Al Rashid şi finalizat de fiul acestuia Al Ma’moun ce a condus ţara între 813-833 d.Hr. Institutul de Înţelepciune, era o bibliotecă prototip ce traducea texte din cultura persană, chineză, indiană şi greacă în limba arabă. Organiza şi invita la întâlniri, diverşi oameni de ştiinţă ce făceau acolo un schimb de experienţă şi catalogau textele în funcţie de domeniile ştiinţifice. La acest institut, din limba greacă au fost traduse lucrările lui Pitagora, Platon, Aristotel, Hipocrates şi Euklides.
All Kindi, s-a evidenţiat imediat şi a fost desemnat de califii din acea perioadă, să organizeze traducerea textelor filozofilor clasici din Grecia în limba arabă, dar şi a textelor din cultura şi civilizaţia persană, chineză şi indiană. Contactul cu cultura clasică elenă, i-a conturat spiritul şi gândirea şi l-au îndrumat spre a scrie sute de lucrări proprii. Tematica era foarte bogată, metafizică, etică, logică, psihologie, farmacologie, matematică, astronomie şi astrologie, meteorologie, zoologie, filozofie, geometrie. În ceea ce priveşte matematica, a transpus şi dezvoltat sistemul indian de numerotare, care în continuare a fost cunoscut în toată lumea ca numerotarea arabă.
Girolamo Cardano, un italian om de ştiinţă din perioada renaşterii, l-a considerat ca fiind unul dintre cei doisprezece înţelepţi ai evului mediu. A scris cel puţin 160 de cărţi, dintre care 32 despre geometrie şi douasprezece despre fizică. Multe dintre cărţile scrise de el s-au pierdut, dintre puţinele care au fost salvate, unele au fost traduse în limba latină de către Gerard de Cremona, iar altele sunt numai în limba arabă. De asemenea, douăzeci şi patru dintre cărţile care au fost considerate pierdute, au fost găsite pe la mijlocul secolului al XII-lea într-o bibliotecă din Turcia.
După moartea califului Al Ma’moun în anul 833, când tronul a fost preluat de fratele acestuia Al Mu’tasim, prestigiul lui All Kindi era atât de mare încât a preluat educaţia fiului noului Calif. Însă, pe vremea urmaşului lui Al Mu’tasim, a început să-şi piardă strălucirea, deoarece tineri oameni de ştiinţă îi făceau concurenţă, fiind acuzat de mulţi că e musulman an-ortodox şi ca urmare multe dintre cărţile sale au fost secrestrate, fiind astfel lovit din multe părţi. A murit singur, uitat de toţi în anul 873 la Bagdad. Acest multi-talentat om de ştiinţă, e considerat astăzi tatăl filozofiei musulmane, primul care a organizat traducerea filozofilor Greci şi promotor al întelepţilor musulmani ce au apărut în anii următori. În cele peste trei secole ce au urmat, civilizaţia musulmană a trecut prin perioada de aur a culturii islamice.
ŞTIINŢA.... CE NE UNEŞTE
Facultatea de Agronomie din vecinătatea lui Platon (continuare din pagina 1)
Cred că am auzit o idee frumoasă din partea unui fost Ministru de Externe; să fie înfiinţate şcoli ale democraţiei pentru tineri, în special cei care provin din ţările «primăverii arabe» şi care sunt în căutare de cunoştinţe democratice. Ce ar putea fii mai potrivit decât oraşul şi locul unde a fost înfiinţată prima şcoală de pe planeta noastră şi prima Democraţie din lume. Consider că trebuie înfiinţată pe baza unor structuri noi de conducere, care ar putea să ni le propună diverşi compatrioţi de-ai noştrii din diaspora, ţări unde rezultatele în educaţie şi conducere au un nivel foarte ridicat.
Filozofia greacă a înţelepţilor din antichitate, care a fost înlăturată de Bizanţ, a găsit înţelegere şi a fost tradusă de marii filozofi suniţi, consider că trebuie predată în limba greacă veche şi în limba arabă.
Istoria religiilor, va trebui predată din perioada Egiptului antic şi până la Israel, de la creştinism la religia islamică, de la pluriteismul antic elen cu cei doisprezece zei până la zeităţile romane.
Istoria Democraţiei ar putea fi predată în forma cea mai contemporană de inter-guvernare, în greaca veche şi engleză.
Ştiinţele economice, ar trebui îmbrăţişate de cele mai luminoase şi practice minţi, pentru a putea crea noi tehnocraţi care să deservească şi să dezvolte instituţii economice internaţionale. Va trebui ca arabii şi ruşii să investească în Atena şi să înfiinţeze burse de valori, instituţii de evaluare economico-financiară, cu o viziune de dezvoltare a acestei regiuni.
Deja în ultimii ani, în această zonă funcţionează Bursa Elenă de Valori şi ar fi benefic pentru cei încoronaţi (sau nu) din lumea arabă, să dea o nouă orientare puterii şi să creeze aici un «Wall Street» a Orientului Mijlociu, cu posibilitatea de a deveni un spaţiu unitar, o Patrie comună.
Pagina 3
ÎNŢELEGERE RECIPROCĂ A RELIGIILOR.... CE NE UNESC
CENTRUL INTER-SPIRITUAL DIN NEW YORK (continuare din pagina 1)
Are sediul la New York, numărul 475 Riverside Drive, ap. 540, C.P. 10015, în zona metropolitană a oraşului. Director este prea-Cuviosul Choloe Breyer. Se ocupă de programe educaţionale şi activităţi sociale, pentru a aduce societatea în contact cu religiile.
Centrul Inter-Religios din NY, a fost înfiinţat în anul 1997 de către James Parks Morton în scopul de a aduce în contact conducătorii bisericilor şi societatea cu organisme şi instituţii de stat.
Fondatorul e născut în 7 Ianuarie 1930 şi după împlinirea celor 25 de ani cât a slujit Catedrala Sfântul Ioan în calitate de Episcop, ieşind la pensie a pus bazele Statutului de funcţionare a acestui organism non-profit, în scopul de a promova dialogul inter-spiritual şi armonia între religiile de pe planeta noastră. Pentru promovarea soluţionării divergenţelor ce au dus la crearea acestor diferenţe. Ideea de a crea un asemenea centru, s-a născut în urma constatării diferenţelor religioase întâlnite de-a lungul anilor în NY şi utilizând reţeaua conducătorilor religioşi cu care s-a întalnit in cursul anilor la Catedrala Sfântul Ioan din New York.
P R O G R A M E
Educaţionale: sunt centralizate pe creşterea nivelului de cunoştinţe şi înţelegere a diferenţelor religioase întâlnite în NY. Aceste programe au diverse laboratoare pe teme diferite, grupuri de lucru şi discuţii, întâlniri între profesori şi cursanţi organizate pe diferite tematici.
Funcţioneaza pe baza sponsorizărilor naţionale umanitare, sponsorizări pentru programul de vară al Institutului K12 numit de profesori «universul religiilor» în New York.
Programe pentru prevenirea violenţei, unde instruirea e făcută de conducătorii religioşi, din surse ce analizează criminalitatea locală, aceste programe fiind co-finanţate.
Pagina 4
CENTRUL INTER-SPIRITUAL DOHA (continuare din pagina 1)
Centru Internaţional pentru promovarea dialogului inter-spiritual a fost creat ca urmare a iniţiativei luate la cel de-al V-lea Congres Inter-Spiritual ce a avul loc în Mai 2007 la Doha (capitala Qatarului). Inaugurarea oficială a centrului a avut loc în Mai 2008.
Rolul principal al acestui centru e promovarea dialogului cultural, convieţuirea paşnică a tuturor oamenilor şi acceptarea celor diferiţi. Preşedintele acestui centru e Ibrahim K. Al-Naimi.
Prof. Al Naimi, e profesor de chimie la Universitatea din Qatar. A efectuat lucrări de cercetare şi post-universitare la Universitatea din Carolina de Sud în anul 1984, fiind un membru foarte activ în mediul universitar. A ocupat funcţia de Preşedinte al Universităţii din Qatar din 1994 până în 1999, a înfiinţat şi a condus Universitatea CHN din Qatar în perioada 2000-2005.
M I S I U N E A
Luptăm să creăm un dialog între susţinătorii diverselor religii, pentru o mai bună înţelegere, pentru depistarea principiilor religioase fundamentale şi promovarea acestora în beneficiul umanităţii în baza respectului reciproc, cunoştinţe despre diversitatea societăţii, promovarea unor colaborări cu diverse instituţii şi organisme pe aceleaşi teme de interes.
V I Z I U N E A
Să devenim un model promotor şi să contribuim la coexistenţa credincioşilor ce aparţin diverselor religii, să fim un punct de reper pentru dialogul inter-spiritual.
S C O P U L
Centrul Internaţional pentru dialog inter-spiritual din Doha contribuie la realizarea următoarelor:
- Existenţa unui centru ce promovează pacea, toleranţa şi acceptarea diversităţii.
- Activarea valorilor religioase, soluţionarea diverselor probleme şi găsirea de căi ce interesează umanitatea.
- Extinderea scopului dialogului inter-spiritual, prin încadrarea unor păreri despre viaţă şi co-influenţa religiilor.
- Extinderea reţelei participanţilor la dialog, încorporarea unor cercetări academice şi ştiinţifice ce se referă la relaţiile dintre valorile religioase şi adevăratele soluţii în viaţa cotidiană.
- Să devenim o sursă ce pune la dispoziţie informaţii ştiinţifice, pedagogice şi de instruire, pentru această tematică.
Pagina 5
CENTRUL INTER-SPIRITUAL DIN ARABIA SAUDITĂ (K.A.I.B.A.I.C.)
(continuare din pagina 1)
Probabil e cea mai îndrăzneaţă iniţiativă luată de Regele din imagine în a cărui ţară e situat oraşul sfânt Mecca , unde ultimul profet a creat cea mai nouă religie monoteistă, ISLAMUL.
Din luarea de poziţie a Regelui, putem observa ca e un conducător filozof şi că dacă vom urma ideile acestuia, avem toate posibilităţile de a îndeplinii dorinţa Domnului.
«Să facem un pas înainte toţi împreună»
Prima iniţiativă:
Regele Abdulah, al Arabiei Saudite a iniţiat Congresul Dialogului Inter-Spiritual ce a fost organizat în Spania la Madrid în 17 Iulie 2008.
De la tribuna acestui congres a chemat toţi reprezentanţii marilor religii să găsească un teren comun de acţiune. Regele Abdullah bin Abdulaziz al-Saud, a ajuns împreună cu imamii celor două Sfinte Moschei şi împreună cu Regele Joan Carlos al Spaniei, în calitate de gazdă, au deschis lucrările acestui Congres, invitând adevăraţii credincioşi a celor mai importante religii de pe pământ, să împiedice viziunile extremiste, să găsească soluţii comune şi să sprijine spiritul de pace. Regele Abdullah, a spus că cea mai mare despărţire a religiilor nu s-a creat din cauza unei credinţe diferite în Dumnezeu, ci din cauza prismelor diferite prin care privim credinţa şi a interpretărilor diferite ale acesteia.
Toţi credem într-un Dumnezeu care a trimis un mesager pe pământ pentru binele oamenilor, atât în lumea noastră cât şi în cealaltă, iar Regele Abdullah a menţionat că «Dorinţa Domnului – slăvit să fie numele lui – a fost ca oamenii să aibe credinţe diferite. Dacă Prea-Înâlţatul, ar fi dorit ca noi toţi să avem aceeaşi Credinţă, ar fi facut-o. Ne-am întâlnit astăzi aici, pentru a adeverii că acestea sunt religiile pe care Prea-Înălţatul le-a dorit pentru salvarea sufletului nostru şi e un fapt ce demonstrează aceasta dorinţă a lui. »
«Congresul pentru Dialog Internaţional, ce şi-a deschis lucrările aici la Madrid, în capitala Spaniei, aduce în contact reprezentanţii Islamului, cu cei ai Iudeismului, ai Creştinismului şi a Budismului, a Sindoismului şi a Konfucionismului, pentru a demonstra că avem valori comune, pe care le promovăm prin intermediul acestor respectabile religii.»
Acest congres, are loc ca urmare a unui dialog precedent între toţi înţelepţii islamului la Mecca în Arabia Saudită în luna Iunie 2007, unde Regele Abdullah s-a întâlnit cu Papa Benedict al XVI-lea, prima întâlnire de acest gen între un Rege al Arabiei Saudite şi conducătorul Bisericii Catolice. Ambasadorul Arabiei Saudite în SUA, Excelenta Sa Adel A. Al-Jubeir, a spus că «Ideea ce a rezultat din poziţia luată de Regele Abdullah, e că există valori mondiale ce sunt comune tuturor religiilor, şi dacă analizăm cu atenţie aceste valori, vom observa că cele ce ne unesc sunt mult mai numeroase în comparaţie cu cele ce ne despart.»
Congresul s-a focalizat pe patru mari tematici:
- Necesitatea dialogului social şi umanitar
- Iniţierea dialogului religios social
- Poziţiile umane comune, referitoare la acest dialog
- Evoluţia şi promovarea dialogului
Regele şi-a încheiat cuvântarea prin a menţiona: «Dacă dorim ca această întâlnire istorică să aibe succes, trebuie să ne concentrăm asupra numitorului comun ce ne uneşte, adică adânca noastră credinţă în Dumnezeu, principiile fundamentale şi înaltele noastre valori ce reprezintă esenţa acestor religii.»
O a doua iniţiativă de acest gen a fost luată la Viena, în 13 Octombrie 2011.
FLAMURI
Bătea un vânticel uşor,
când s-a auzit foşnetul sfânt
eram la colţul Athinas-Monastiraki
şi m-am întors să văd, ce a foşnit.
Într-o găleată, adâncă şi pătrată,
se sprijineau câteva steaguri,
iar vântul le mişca, în valuri.
Eu, aşteptând culoarea verde, cu o privire ţintuită,
m-au năpădit furnicături şi amintiri, senzaţii de-nviere amorţită.
Era flamura simplă, alb-albastră, una cu cruce mare,
mi-am amintit de ’21, şi de şcoală şi-au început să curgă lăcrămioare
iar lângă ea, una albastră cu steluţe,
ia uite! Patria mea nouă! e mai mare,
şi steagul din patruzeci
lâng-a lui Mussolini, cu o steluţă fiecare.
Am stat pe loc şi mi-a plăcut, ca vis frumos
ce mi-a schimbat în frate, duşmanul din trecut;
plăcută îmi era flamura asta
şi m-am simţit mai tare şi mai mândru
şi mă-nălţa la cer, senzaţia asta.
emoţii îmi trezea şi ţara asta,
ce mi-a dat dragoste şi grijă ca o mamă,
aveam respect, privirea mi-am oprit o clipă.
Dar dupa-aceea, m-am gândit eu singur:
crezi că-mi vor spune, că sunt trădător?
şi-n frică, mi s-a transformat emoţia
şi sângele din vin, s-a făcut ca gheaţa.
Apoi, flamura galbenă cu vultur bicefal,
Bizanţul, patrie pierdută de demult,
în minte mi-au venit biserici cu candele
şi ode de-nălţare-n ceruri şi în stele,
sub care steag? toate-mi dau bucurie
şi sufletul mi-l umplu cu mândrie.
Pe lângă ele, a trecut un negru, un student,
s-a’mpiedecat, şi le-a împrăştiat,
iar steagurile, smerite s-au culcat.
Am vrut s-alerg, duşmanul să-l lovesc,
că le-a trântit pe drumu’ Atenei, cinic,
ca nişte târfe decăzute în burlesc.
Deschid uşa maşinii cu putere,
dar am văzut studentul că le-adună,
lasându-şi de o parte marfa lui, smerit,
şi-atunci, în clipa’ceea m-am gândit:
Ce emoţii îi trezesc lui, flamurile mele?
de ce sunt flamuri şi duşmani?
Sunt oamenii atât de proşti?
Îi vrem duşmani? Ne vor duşmani?
Şi toţi lucrăm pentru arme, ură şi bani?
Unde-i Chistos? el nu ne vrea duşmani,
vrea stele îmbrăţişate pe pământ,
ca cea a Ducelui, ce-acum e lângă grec,
a africanului, a turcului şi a englezului,
vrea doar o limbă
şi compasiune pentru cel sărac, un amărât de african.
Vrea să lăsăm armele jos,
c-o flamură spre cer să ne uităm
copacul vieţii să-l căutăm,
ce dintr-o mică rădăcină, ne hrăneşte pân’acum.
Aşteaptă cu mult drag, furnicuţele de pe drum
logică să dobândească, îmbrăţişate să pornească,
munţii ‘nalţi să-i cucerească,
focul urii şi al fricii, să-l stârpească!
Sus, în pomul Domnului să se-ntâlnească!
Dar, cineva a claxonat:
Trezeşte-te dobitocule, ce s-a ‘ntâmplat nebune!
în lumea ta trăieşti, ia spune?
Ce plângi, tâmpitule? şi m-am trezit atunci;
În mijlocul Atenei, simţând durere-adâncă,
sufletu-mi sfârşiat, cu greu s-ajungă...
la magazinul meu din colţ,
unde-mi vindeam, cu greu, marfa morbidă.
